Fetiţa dolofană, porcii şi tăuraşul Vasilică

Ne trezeam cu noaptea în cap, mai ceva ca pentru mers la şcoală, dar cu bucurie de data asta. Ne spălam, ne îmbrăcam, eu îmi beam ceaiul meu de fiecare dimineaţă, ea – cafeaua şi plecam amândouă, de mână, cu tainică fericire în suflete că facem, şi noi, ceva împreună.  Mama lucra la o fermă, iar vara, uneori, mă lua cu ea. Ferma era la ţară, între o unitate militară şi satul propriu-zis. Ne lua maşina – un GAZ 69 pe care-l recunoşteam de la o poştă – şi ne ducea până după bariera care delimita ferma de restul lumii.

La început, când ferma şi eu eram mai mici, mama lucra într-o cladire în formă de U, împărţită în două: în dreapta erau birourile, iar în rest era transformată în locuinţe de câte o cămăruţă şi un grup sanitar în capăt, pentru muncitori. Într-o zi, jucându-mă în faţa clădirii, am descoperit, pe partea opusă birourilor, o uşă deschisă. Nu era nimic deosebit: era vară, oamenii se ştiau între ei şi nici nu aveau bogăţii de ţinut sub cheie. Totuşi, uşa aceea mă atrăgea ca un magnet. M-am apropiat încet, fără să bage nimeni de seamă şi m-am uitat înăuntru. Încăperea era destul de întunecată, dar am desluşit, printre mai multe piese de mobilier îngrămădite, un pătuţ de copil, cu tot cu copil. Se uita cu ochi mari şi păr cârlionţat la mine. Am intrat în cămăruţa mică ce servea şi de dormitor şi de bucătărie şi m-am dus lângă pătuţ. Copilul era o fetiţă – micuţă, dolofană şi blondă. Am mângâiat-o pe păr, aşa cum făceam cu păpuşile mele ca să doarmă, am vorbit cu ea, apoi i-am luat mânuţa în mâinile mele şi în secunda următoare, fără să-mi dau seama de ce, dar fără să-mi pot stăpâni impulsul, am muşcat-o. Cu poftă, aşa cum muşti dintr-un măr copt. Copila a început să urle, eu m-am speriat şi am fugit afară. Am dat, bineînteles, nas în nas cu tatăl ei, care pesemne că era prin preajmă, din moment ce a venit aşa repede. S-a uitat la mine, apoi şi-a luat odorul în braţe. A observat imediat că fetiţa avea pe mânuţa dolofană, cu aromă de măr copt, o mică şi clară amprentă dentară. „De ce ai muşcat-o?”, m-a întrebat blând. „N-am muşcat-o eu”, am răspuns prompt. Între timp, plânsetul copilei adunase în faţa uşii cămăruţei o grămadă de lume, incluzând-o, evident, şi pe mama. Toţi se uitau acuzator la mine – monstrul mincinos care muşcase din copilul bălai. Înţelegând situaţia în care eram pusă, tatăl victimei m-a mângâiat pe cap şi a zis: „Şi pe ea o cheamă tot Ana, ca şi pe tine”. M-a uimit chiar şi atunci, aşa mică, cum eram, blândeţea omului aceluia. Faptul că nu a dat fuga la mama să se certe cu ea, cum ar fi făcut, poate, alţi părinţi, ci a înţeles, cu sufletul lui simplu, de muncitor cu cizme de cauciuc murdare şi miros de grajd, că nu am vrut să-i fac niciun rău puiului său. Am fost iertată pe loc de toată adunarea, care s-a şi împrăştiat la fel cum se strânsese, dar mama nu m-a mai lăsat în ziua aceea să ies din biroul ei. Tot în vara aia, nea’ Tărâţă m-a învăţat să strâng gândacii de Colorado de pe cartofi. Aveam cinci ani.

Mai târziu, când şi eu, şi ferma am crescut, birourile s-au mutat în altă clădire, iar muncitorii s-au mutat într-un bloc nou construit, unde aveau, fiecare, bucătăria, baia, dormitorul şi chiar şi sufrageria lui. Mama avea colege noi, care aveau, fiecare, câte un copil cam de vârsta mea, pe care îl luau cu ele la fermă, să mai stea în aer liber, altul decât cel din faţa blocului. Odată, când eram toţi trei, omul care se ocupa de abator ne-a luat cu el să ne arate cum se taie porcii. A fost o experienţă oribilă, nu ca în filmele de groază – să nu mai poţi să dormi, ci ca în: bietele animale – cu ce au greşit să fie chinuite aşa?! Ne-am uitat toţi trei nemişcaţi şi cu gurile căscate, pe măsură ce ni se explica ce se întâmplă, apoi am rămas, cel puţin eu, cu senzaţia apăsătoare că ceva nu e bine pe lume. Tot în vara aia am văzut, pentru prima dată, la ţară, la bunicii din partea tatei, cum se taie găinile. Aveam şapte ani.

Într-o vară am descoperit un grajd numai cu tauri. Nu ştiu cum de numai atunci am dat peste el – pentru că toată ziua hălăduiam prin grajduri, vorbind cu toate vacile şi oile, îndemnându-le să lingă sare şi dându-le să mănânce din mâna noastră ca să le simţim limbile moi şi să râdem în hohote. La porci mergeam numai când aflam că a fătat vreo scroafă – ca să-i vedem purceluşii, că mirosea infernal şi nici nu aveau ochi blânzi şi limbi moi, precum văcuţele şi nici behăială caraghioasă şi lână uneori neagră, precum oiţele. Sau poate pentru că ştiam ce soartă îi aşteaptă. Prin grajdul cu tauri treceam repede, aproape în fugă. Animalele ne urmăreau cu ochi de coridă şi coarne în poziţie de atac. Printre ei erau şi tăuraşi tineri – viţeluşi cu corniţele de-abia răsărite, dar cu apucături de taur în toată regula. Unul dintre ei – cred că era cel mai tânăr – se numea Vasilică şi era lăsat să alerge liber pe pajiştea de lângă grajd. Nu ştiu cum a ajuns Vasilică, într-o bună zi a acelei veri, după un stâlp de lângă locul nostru de joacă, cert e că m-am trezit faţă în faţă cu el. Am stat câteva secunde interminabile nemişcaţi, amândoi, ochi în ochi, el de-o parte, eu de alta a stâlpului. Eu eram încremenită de surpriză şi de teamă, el îmi pândea mişcările. La un moment dat, fără să mă gândesc, m-am întors şi am zbughit-o spre clădire. Vasilică – după mine. Am reuşit să intru şi l-am auzit izbindu-şi corniţele de tăuraş în uşă. Mi-a fost frică să mai ies în ziua aia, deşi am primit toate asigurările că Vasilică a fost dus în grajd. Tot în vara aia am omorât, fără să vreau, o broscuţă şi am plâns de mila ei şi-a mamei ei câteva zile bune. Aveam zece ani.

Apoi mama n-a mai lucrat la fermă şi hainele mele n-au mai mirosit, vara, a grajd de văcuţe cu ochi blânzi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s