Gabo

Gabriel-Garcia-Marquez

A murit Gabriel García Márquez. Nu a trăit precum Úrsula Iguarán – între 114 şi 122 de ani şi nici precum tiranul dictator din Toamna Patriarhului, dar a lăsat în urmă o lume întreagă. O lume întreagă de personaje închipuite sau care au trăit inspirându-l, o lume întreagă de întâmplări mai mult sau mai puţin banale, dar atât de viu întruchipate în cuvinte, că par ale tale, cititorule. Mi-a atras atenţia cu Despre dragoste şi alţi demoni şi mi-a rămas lipit de suflet cu Generalul în labirintul său, pe care, spre deosebire de alţii, eu am găsit-o fascinantă. Este atât de simplu şi în acelaşi timp atât de adânc scrisul lui, că nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de cuvintele înşirate în felul ăsta pe sufletul tău, pentru că acolo se duc. Trec de ochi, de creier, chiar şi de inimă şi îşi fac cuib în suflet. Calde, balsamice. Iar la sfârşitul fiecărei cărţi tragi adânc aer în piept, îţi înghiţi nodul din gât şi te gândeşti cum de a ştiut un simplu om, un singur om, să creeze lumi întregi atât de complexe prin simplitatea lor.

Sunt un mic fir pe praf în lumea asta, printre milioanele ale căror suflete au fost atinse de tine. Îţi mulţumesc că ai scris pentru noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s