Doar fiction

pulp1_bw

That’s how you know you found somebody really special: when you can just shut the fuck up for a minute and comfortably share silence. (Pulp Fiction)

Oare de ce ne plac (cui ne plac) filmele astea sucite, cu personaje deprimate, care fac greșeli și lucruri stupide? Cu imagini deranjante, pe care ți le amintești și după câțiva ani. Cu emoții mai mult sau mai puțin comune, dar pe care le trăiesc, totuși, oamenii. N-ar putea, la fel de bine, să ne placă filmele cu oameni echilibrați, care, deși fac totul perfect, tot mai întâlnesc câte un obstacol în cale? N-am putea să fim toți la fel de banali și la fel de ușor de fericit? De ce eu sunt în extaz la un film de genul Melancholia, iar alții mă consideră cel puțin dubioasă, sugerând cu superioritate că lor nu le-a plăcut filmul. Nu că nu l-au înțeles. Că nu le-a plăcut. De ce așteptăm mereu de la ceilalți oameni (chiar și de la ăștia cu filmele siropoase) să ne înțeleagă, când e clar că nu au capacitatea necesară? Suntem croiți diferit și ar trebui să știm asta, dar tot avem așteptări. Astea ne încurcă și ne dau de furcă cel mai mult.

– De ce ai tu nevoie, când ajungi la limită?

– De cineva cu care să vorbesc, simplu…

– Nu e așa de simplu, trebuie să găsești persoana care să te și înțeleagă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s