Greuceanca

bunica

Mă sperie babele din jurul meu. Atât de serioase, atât de acuzatoare cu privirile lor din spatele unor vieţi trăite în perfectă virtute. N-ai ce să vorbeşti cu ele că ori îţi spun că eşti obraznic şi miştocar, ori o ţin pe a lor, chiar dacă n-are legătură cu subiectul. Dacă te uiţi în trecutul lor, vezi ceva greutăţi prin care au trecut cu toată seriozitatea, dar din care n-au învăţat nimic. Altfel, acum ar fi înţelepte. Dar sunt obosite, plictisite, fără răbdare pentru nimeni şi nimic. Moşii au fost total invers, dar au murit. Socru’miu, de exemplu, avea nişte poveşti de povestit, nişte glume de glumit şi o sclipire în ochi, de n-aveai cum să nu stai ţintuit şi să-l asculţi. Tata la fel şi, tot aşa, bunicile şi bunicii. Dar babele astea două, bunicile copiilor mei, sunt ceva de groază. Şi pe ele le am drept exemplu a ce aş putea deveni. O ţin minte pe mama râzând. Tare, în hohote. Acum nu mai ştie. Nu înţelege glumele, se simte jignită de ele, te ceartă că nu eşti serios deloc, apoi se supără că nu-i spui nimic. Păi n-ai ce, că tot ce vrei tu să spui e neserios, că eşti sătulă de atâta seriozitate, de atâţia oameni seci. Tu vrei să râzi, să te bucuri de viaţa asta, nu să molfăi la nesfârşit întâmplări nefaste. Critica i s-a ascuţit la maxim şi în vorbe şi în priviri. Cealaltă, pe de altă parte, nu e curioasă deloc dacă ai ceva de spus atâta timp cât stai s-o asculţi. Tema ei preferată: bolile pământului – le are pe toate şi se manifestă ori pe rând, ori două câte două. Poţi să mori lângă ea, că nu vede. Atâta timp cât eşti acolo şi pari c-o asculţi, e bine. Şi o asculţi, că te gândeşti că e singură şi n-are cu cine vorbi şi ţi se face milă şi groază că o să ajungi la fel. Apoi ţi se face silă de tine şi de mila ta şi simţi că nu mai poţi s-o vezi şi s-o auzi. Şi te simţi vinovată că nu-i răspunzi la telefon când sună şi te gândeşti că o să fii şi tu la fel şi cineva n-o să-ţi răspundă la telefon. Şi fugi, fugi departe, undeva unde lumea e plină numai de moşi cu poveşti frumoase şi vorba lină şi te întrebi: oare de ce mor moşii mai repede ca babele şi le lasă singure, serioase şi total debusolate?

Apoi te linişteşti:

– Mami, tu o să le pui nepoţilor heavy metal şi n-o să-ţi spună nici buni, nici mamaie, ci Greuceanca, te-ai prins? Metal… greu…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s