Oizys

untitled

am alergat prin pustiul gândului meu până la marginea lui soarele răsărea şi apunea nevăzut şi neştiut în liniştea dimineţilor arzătoare în liniştea serilor agonizante nopţile veneau amorţeau şi netezeau zile cu lumină aprigă şi tăiş ascuţit dezveleau iar şi iar crud şi batjocoritor hăul căscat ca o gură cu dinţi stricaţi şi limbi bifurcate mă înveleam cu aria subţire a cântecului venit de undeva din afară de foarte foarte departe abia auzit abia simţit şi mergeam mai departe tot mai departe până la marginea gândului meu prin pustiul lui hiene pândeau la tot pasul râzând cu aceleaşi guri cu dinţi stricaţi şi limbi bifurcate şi strigând tăceri întunecate căutam fără să găsesc mergeam fără să păşesc vorbeam fără cuvinte plângeam fără lacrimi trăiam fără viaţă alergam până la marginea…

unde nu era nimic

niciun răspuns al niciunei întrebări nicio lumină a niciunui întuneric niciun sânge al niciunei răni niciun zid al niciunei plângeri nicio ruptură a niciunui suflet nicio cenuşă a niciunei păsări nicio lună a niciunei nopţi nicio moarte a niciunei vieţi

şi m-am întors

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s