Anxietate

Inima îmi bate tare, să sară din piept. În oglindă – o faţă palidă râde. E palidă că e speriată, dar râde ca să înşele frica. N-o să înţelegi niciodată până nu simţi pe propria piele. Cum adică ţi-e frică? De ce? Durerea de cap se insinuează şi ea, uşurel. Văd un pic ca prin ceaţa, dar pot să mă concentrez. Uite-aşa, de-a naibii, scriu până pleci. Ştiu că tu eşti, te recunosc şi nu mă mai sperii de tine. Oricum, nu aşa tare. Te pot controla, te pot alunga sau pot aştepta până te duci dracu’ fără să mă dezintegrez. Ai stat cuminte un timp, ai crezut că te-am uitat, dar nu. Odată ce te-am văzut, n-am cum să te uit. Îmi umbli prin stomac, te simt. Te ridici spre inimă, dar nu-ţi mai dau voie. De data asta nu-mi mai amorţeşti nimic şi nu mă mai faci s-alerg pe străzi. Am alergat destul, nu e nimic de găsit acolo. Tot ce am nevoie e la mine. E în mine. Tu?… nu-mi vei mai lua niciodată nimic. E ceaţă şi în capul meu acum, nu numai în ochi, dar crezi că-mi pasă? Vrei să-ţi povestesc ceva? Era odată o anxietate care venea la oameni, dar nu la toţi, ci doar la cei care credeau că le lipseşte ceva, că sunt incompleţi, că nu-i iubeşte şi nu-i vrea nimeni cu adevărat. Venea şi le şoptea să alunge lumea din jurul lor, ca să nu cumva să-i rănească, apoi, când îi vedea singuri, ataca. Suliţe în inimă, bolovani legaţi de picioare, gânduri groteşti. De câteva ori pe zi. Noaptea nu-i lăsa să adoarmă, iar când, într-un final, adormeau de oboseală, zbiera din adâncul cel mai negru al fiinţei lor, trezindu-i în cel mai oribil mod posibil, îngrozindu-i şi subjugându-i. Şi-i tortura aşa, până când unii renunţau. Cum la ce? La viaţă.  Într-o zi, unul din oamenii ăştia a privit-o în ochi şi i-a râs în faţă, spunându-i: tu nu exişti! A mai venit de câteva ori la omul nostru, încercând să-l subjuge iar, dar pentru că nu era reală, nu avea nicio putere.

Ştiu că o să mai vii. Poate peste o jumătate de oră, poate peste cinci luni, trei ani… Te aştept, n-o să mă mai prinzi niciodată cu garda jos. Poate data viitoare stăm la o cafea, să vezi şi tu că viaţa e frumoasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s