Happy

Azi se face un an de blog, dar nu ăsta este motivul fericirii mele. Sunt complet incoerentă şi mi se pare că am halucinaţii, apoi îmi simt sufletul atât de plin de atât de mult bine şi-mi dau seama că e adevărat. Auzi, eu – fericită. Parcă ar fi o contradicţie de termeni. Iar am un zâmbet tembel pe chip pe care nu pot nicicum să mi-l şterg şi, probabil, am o privire care îmi pune la îndoială sănătatea mintală, de vreme ce cei câţiva oameni necunoscuţi, cu care mă întâlnesc pe drum în fiecare dimineaţă, mă privesc gata să mă întrebe dacă mi-e bine. Normal că mi-e, nu vedeţi că-mi râde sufletul? Şi nu vedeţi ce culoare are? Bine, ar zice ei, circumspecţi, dar ieri dimineaţă ne-ai fi putut tăia în bucăţi cu privirea ta precum lama celei mai ascuţite săbii ninja, iar alaltăieri ne venea să-ţi oferim o batistă să-ţi ştergi lacrimile în cazul în care n-ai mai fi putut să le ţii în frâu. Dar azi e azi, le-aş răspunde eu, ziua de după ieri, când totul a căpătat sens şi dinainte de mâinele în care pot să sper. The first day of the rest of my life. Ziua în care m-am eliberat de tot urâtul din mine şi în care aproape că nu îmi mai e teamă de nimic.

Azi se face un an de blog şi o zi de când tu…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s