Disonanţă

Încremenise privind fix la cutia pe care o ţinea în mâini ca pe o bombă cu ceas, gata să explodeze când timpul avea să se fi scurs. Se ghemuise într-un colţ al băii, nevăzută şi neştiută de nimeni, cu gândurile ei, cu veşnicele ei gânduri şi cu apa curgând monoton. Trebuia să-şi spele durerea, înainte ca explozia asta să îi mai devasteze puţin viaţa. Nu mult, doar cât să nu mai poată trăi cu ea un timp. Aproape că-i venea să râdă. Care ar fi fost şansele să se întâmple una ca asta? Universul are un simţ al umorului de-a dreptul grotesc.

Altă dată, stând în aproximativ aceeaşi poziţie, în aproximativ acelaşi loc al altei băi, cu aproximativ aceeaşi apă curgând monoton, se jucase de-a Dumnezeu. Un rol ingrat, după cum îşi dăduse seama, pentru că de atunci trebuise să trăiască cu apăsarea acelei decizii de a nu fi dat nicio şansă.

Închise ochii, alungând imaginea ca de film vechi, prost regizat. Părul lung îi masca o parte din durere, însă nu şi tremurul care pusese stăpânire pe ea. Ar fi putut jura că ştie mai bine. Dar când braţele lui o cuprinseseră în acea noapte, uitase tot. Îi ştiuse doar buzele căutând-o flămânde, mâinile alergând nebune, ritmul sacadat al respiraţiei, buzele flămânde, mâinile, căldura, respiraţia… Şi braţele care o ţinuseră când totul se terminase. N-ar fi ştiut să nu-l primească.

Oftă adânc. Ar fi putut jura că ştie mai bine. Puse cutia deoparte. Hotărâse să-şi dea viaţa peste cap puţin mai târziu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s