Visul

Era încă un copil când a visat-o, nu avea mai mult de cincisprezece ani. Se făcea că se plimba singur pe o plajă pustie, mângâiată de marea spumegând liniştită în lumina crepusculară a amurgului ce cuprindea, uşor, lumea. Mergea încet, fără să se gândească la ceva anume, când în faţa lui, la oarecare depărtare, a văzut ceva mişcându-se. A crezut că e o fantasmă născută din apusul halucinant şi închipuirea lui, însă, pe măsură ce se apropia, forma mişcătoare prindea contur. S-a apropiat încet, cu teamă parcă să nu o sperie, şi a văzut-o. Era îmbrăcată într-o rochie albă, lungă, vaporoasă şi dansa. A privit-o înmărmurit, întâi cu mirare, apoi cu un fel de dorinţă neştiută până atunci, vrând parcă să-şi întipărească în minte fiecare mişcare a trupului ei ce se ghicea zvelt şi proaspăt sub hainele largi, fiecare gest al mâinilor ei delicate, fiecare emoţie de pe chipul ei. Era aproape femeie, dar pentru el era femeie în toată regula. Picioarele ei desculţe frământau nisipul ce ardea în jumătatea de soare roşu al sfârşitului de zi şi câte un val se spărgea tăcut, acompaniind parcă dansul. Totul dispăruse ca prin minune de pe faţa Pământului, pentru ca ea să poată dansa numai pentru el. A stat aşa, vrăjit, până când mâna ei s-a întins spre el, iar el a urmat-o. I-a atins uşor buzele cu buzele ei, în timp ce el, puţin stângaci, i-a descoperit umerii, lăsându-i rochia albă să lunece pe nisipul moale. A făcut dragoste cu ea până când zorii au risipit visul şi s-a trezit cu gustul ei întipărit în minte pentru totdeauna.

***

A sărutat-o din senin, în mijlocul străzii şi al nopţii, ameţind-o. Îşi confirmase ceea ce ştia deja: atracţia dintre ei nu numai că era reală, dar, cumva, era mai mult decât atât. Încă nu putea să-şi explice de ce ştia acest lucru, doar îl ştia. A luat-o de mână, iar ea l-a urmat. Era bărbat acum, iar ea, femeie în toată regula. A dezbrăcat-o uşor, cu mâini dibace de această dată, sărutând-o, mângâind-o, cuprinzând-o toată în braţele lui, gustând-o, făcând-o să uite tot ce a trăit până atunci. Au făcut dragoste ca şi când se aşteptau unul pe celălalt de când lumea, apoi s-au întors la vieţile lor. Ea a plecat cu vaga senzaţie că nu a ştiut nimic despre ea însăşi până atunci. Lui i-a trebuit o distanţă cât jumătate de continent ca să realizeze că în noaptea aceea, fără să viseze, retrăise visul pe care îl ţinea închis în suflet, ca pe cea mai preţioasă taină, de mai bine de douăzeci de ani.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s