Exerciţiu de imaginaţie

Ţi-ai imaginat vreodată, honey, ziua în care totul o să devină real? În care o să întindem mâna şi o să fim acolo? În care buzele tale îmi vor şopti, iar eu voi auzi cuvintele cu urechile, cu sângele pulsându-mi năvalnic, cu vârfurile degetelor cu care te-aş atinge încet, de teamă să nu dispari iar, cu toate simţurile pe care nu va mai trebui să le stăpânesc? Dimineţile vor fi prelungiri leneşe sau pătimaşe ale nopţilor în care ne vom dezvălui unul altuia, iar zilele vor fi dulci aşteptări ale aceloraşi nopţi. Ţi-ai imaginat vreodată momentul în care vom şti că tot timpul ăsta nu a fost doar o iluzie? Că tot ce am simţit a fost adevărat şi că am vrut amândoi ca dimineţile să ne fie prelungiri ale nopţilor, iar zilele aşteptări ale aceloraşi nopţi? Îţi imaginezi sărutul în care s-au adunat toate dorurile noastre, toate zilele şi toate nopţile în care am sorbit cu sete din mica noastră amintire până când am secat-o? Şi prima dimineaţă care ne va găsi împreună? Şi tăcerile care nu vor mai durea, pentru că nu vor mai exista tăceri, chiar dacă, uneori, cuvintele ne vor fi de prisos, pentru că fericirea este mută?

Ţi-ai imaginat vreodată, honey, bătaia de inimă de dinainte de toate astea?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s