La fel, dar diferit

Ninge de rupe. Alb, pufos, luminos – o splendoare. Fi’-miu cel mic mi-a povestit de dimineaţă, dis-de-dimineaţă, că a visat că a găsit o proteză dentară, că avea dinţii strâmbi, şi proteza s-a rupt şi în ea era cremă caramel. N-ai cum să mai dormi după aşa ceva. M-am smuls din pat şi m-am dus la geam să văd ce vreme e afară. Ningea de rupea. Alb, pufos, luminos, chiar dacă era încă întuneric. Apoi m-am târât spre bucătărie să pun de cafea şi de ceai, râzând în sinea mea de proteza cu cremă caramel a copilului.

Dimineţile noastre sunt aproape întotdeauna extrem de complicate. Deşi în fiecare zi facem aceleaşi lucruri în exact aceeaşi ordine, absolut nimic nu e la fel. Câinele, deşi scos afară seara târziu, simte nevoia să-şi marcheze teritoriul peste noapte (sau să-şi bată joc de mine, aş zice) fix la intrarea în bucătărie, iar să dai cu mopul la ora şase fără douazeci dimineaţa e o plăcere, se ştie. De fiecare dată parcă ar fi prima dată: mă enervez cu aceeaşi uimire că uite ce-a făcut mistreaţa, o înjur, pentru că aşa e normal să faci când câinele îşi bate joc de tine şi curăţ ameninţând-o că e ultima dată când a mai făcut aşa ceva în casa asta. Ajung să pun de cafea şi de ceai cam pe când sună telefonul să trezesc copiii, dacă nu cumva s-au trezit ei singuri mai devreme să-mi povestească ce-au visat. Şi începe o lungă jumătate de oră în care eu hai-hai-hai şi ei mrrr-mrrr-mrrr. Îmi dau seama că misiunea este îndeplinită când îi găsesc dormind (tun) pe canapea în sufragerie. Da, se dau jos din paturi şi merg cu ochii închişi până în sufragerie, unde se trântesc pe canapea adormind la loc, pe loc. Îi mai las până ies din baie, să mai fie un pic linişte, apoi îi pregătesc celui mic periuţa de dinţi şi-l strig. Din acest magic moment începe circul: uaaaaaaaaa, mi-e somn, n-am dormit destul, e încă noapte, eşti o mamă rea, mă dor picioarele, ai zis că azi e week-end, cât mai e până vine Iepuraşul?, ce înseamnă o lună?, uaaaaaaaaaaa, treizeci de zile e mult, mami, nu pleca, te iubesc. În timpul ăsta, celălalt doarme dus pe canapea, în afara cazului în care s-a trezit şi m-a strigat să-i duc ceaiul, eu fiind în baie, iar ceaiul fiind la maxim doi metri jumate de el. Apoi îi spun şi lui să se ducă la baie, chiar dacă are 14 ani, deoarece, într-o frumoasă dimineaţă m-a acuzat că nu i-am zis şi a crezut că poate s-o mai lălăie pe canapea cam până pe la prânz. Chiar şi aşa, adolescentul meu are logoree dimineaţa şi când are vreo treabă de făcut. Îl buşesc brusc toate amintirile pe care nu mi le-a povestit, dansatul, cântatul şi alte manifestări care-i împiedică, pur şi simplu, deplasarea spre baie. În timpul ăsta, ăla micu’, trezit din somn de pasta de dinţi şi spălatul pe faţă, povesteşte şi el. Deodată cu frate-său. Nu, nu-şi povestesc unul altuia. Îmi povestesc mie. Când eu sunt gata spălată, îmbrăcată, parfumată şi cu cheile în mână să ies cu câinele, fi’-miu cel mare e-n chiloţi, se piaptănă. Cobor, iau o gură mare de aer, dau o tură în jurul blocului să-şi facă fata nevoile (dacă i-au mai rămas nevoi nefăcute pe podeaua bucătăriei) şi urc să-mi iau odraslele să le duc la şcoală. Pe jos. Da, suntem nebuni şi şcoala e departe, dar cel mic are rău de mişcare şi nu se poate mişca decât pe jos. De fiecare dată când ajung înapoi în casă după ce scot câinele, constat cu o reală surpriză că toată lumea e îmbrăcată, înmănuşată, încăciulată, cu ghiozdanul în spate, zâmbitoare şi gata de drum. Pesemne că se întâmplă ceva magic în minutele alea sau timpul se scurge diferit afară faţă de în casă, încă nu mi-am dat seama.

Urmează, bineînţeles, lungul drum până la şcoală, în care vorbesc din nou amândoi deodată, tot cu mine. Ba se mai şi ceartă că unul nu tace în timp ce celălalt vorbeşte. Abia după ce îi las pe fiecare în treaba lui se face cea mai liniştită linişte pe Pământ şi în capul meu. O savurez timp de vreo jumătate de oră, cam până ajung la muncă, apoi mi se face dor de pălăvrăgeala lor şi mă gândesc cu strângere de inimă la dimineţi necomplicate şi liniştite, pe care nu sunt sigură că mi le doresc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s