Otilia

Otilia nu era frumoasă, dar avea o fineţe şi o blândeţe rar întâlnite. Era subţire, delicată, cu ochi mari şi blânzi şi mâini frumoase, cu degete lungi. Era învăţătoare Otilia, şi la şcoală, şi acasă. Meseria făcea parte din ea şi nu încerca nicidecum să se separe. Preda la şcoala din apropierea casei şi era genul de învăţătoare pe care toţi părinţii o vor pentru odraslele lor. Ea îi primea pe toţi cu inima deschisă, chiar dacă o clasă putea să cuprindă, în unii ani, peste patruzeci de copii şi îi învăţa cum ştia ea mai bine. Ca orice om, avea şi ea slăbiciunile ei la copii. Îi pica la suflet câte unul mai bălai sau câte unul mai lipicios, câte unul mai nevolnic sau câte unul mai zvăpăiat, dar nu lăsa să se vadă.

Îi plăcea gramatica, iar casa ei era mereu plină cu copii cu care lucra la gramatică. Niciodată nu luase un ban de la nimeni pentru orele de gramatică şi toţi părinţii ştiau că uşa ei e deschisă oricui vrea să facă analize sintactice şi morfologice, aşa că îşi aduceau copiii în bucătăria primitoare a Otiliei. Ea îi aranja rotund în jurul mesei şi îi punea să despartă fraze, să analizeze cuvinte, să sublinieze cu o linie subiectul şi cu două linii predicatul, să deosebească un adjectiv de un adverb şi o subordonată atributivă de o completivă directă. Câteodată, când mama Otiliei, care locuia în aceeaşi casă, avea câte ceva pe foc, copiii erau invitaţi pe covorul din camera învăţătoarei, unii pe câte o pernă, alţii direct pe covor, subliniind, despărţind şi analizând. Uneori, când era cald sau, dimpotrivă, foarte frig, îi servea cu ceai în căni de porţelan, cu farfuriuţă dedesubt, fapt care îi cam încurca pe micii învăţăcei în ale gramaticii. După un timp, însă, învăţau să se descurce onorabil, să nu le mai cadă zahărul din linguriţă în drumul lui dinspre zaharniţă spre cană şi să nu mai soarbă zgomotos. Nu-i certa nimeni, dar atmosfera o impunea.

În vacanţe, Otilia mergea în locuri simple şi neaglomerate şi uneori lua cu ea şi câte unu – doi copii, nu că s-ar fi plictisit singură, ci altminteri: parcă îi părea rău să vadă numai ea ce era frumos.

Pe când avea treizeci de ani, Otilia s-a îndrăgostit de un student. Era mai tânăr ca ea cu câţiva ani, iar dragostea dintre ei a fost fulgerătoare. Studentul s-a împrietenit repede cu toţi copiii care se perindau prin casa Otiliei. Era vesel şi glumeţ, opusul ei. Dragostea lor a durat două veri şi a lăsat-o pe Otilia cumva pustie. Înainte de studentul cel vesel, nu-şi simţise singurătatea, era ceva al ei, natural. Odată cu plecarea lui, însă, Otilia a devenit vulnerabilă. Acest lucru nu i-a schimbat cu nimic comportamentul faţă de copii. Ea era, în primul rând, învăţătoare. Dar gustase din ceva care o făcuse să vadă că era mai mult de atât: era femeie. Cum, însă, avea singurătatea în sânge, îşi ascunse femeia bine de tot şi continuă să trăiască aşa cum ştia ea.

Şi a trăit aşa, fără suişuri şi coborâşuri, încă cincisprezece ani, când, într-o vizită la nişte cunoscuţi, l-a întâlnit pe bărbatul grizonant şi cu zâmbet de copil în ochi. Aproape că a vrut să fugă când a simţit vraja aceea punând stăpânire pe ea, dar nu s-a putut mişca din loc, aşa că şase luni mai târziu l-a luat de bărbat în cortul improvizat să adăpostească cei câţiva nuntaşi, prieteni apropiaţi, de ploaia ce turnase cu găleata în ziua aceea.

În ziua aceea ploioasă, Otilia ştiuse ce e fericirea. Porni cu bărbatul cu ochi zâmbitori alături, şi înfăptui tot ce nici nu ştia că îi lipsise până atunci. Îl iubi profund şi nestăvilit până într-o zi, cinci ani mai târziu, când i se făcu rău din senin şi fu dusă la spital. Înainte să închidă ochii, îl trimise după apă. Nu voise să o vadă murind.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s