Timp-răstimp

untitled

Braşov, cu şapte ani în urmă, alaltăieri

S-a ridicat din pat nedormită, secată de lacrimi şi s-a dus la control. Băncuţele de fier forjat şi lemn de la uşa cabinetului erau pline de funduri mai mult sau mai puţin gravide, aşa că a stat în picioare vreo jumătate de oră, până când a intrat. S-a întors acasă două ore mai târziu, cu o programare pentru poimâine, când urma să nască: doctoriţa era de gardă, termenul împlinit. A fost de acord, deşi nu-i plăceau chestiile nenaturale, forţate, care nu veneau de la sine. Altfel, risca să nască cu vreun medic negru, cum păţise cumnată-sa cu patru luni în urmă: i se rupsese apa, a dat fuga la clinica exagerat de scumpă unde dăduse acont ca să nască regeşte, asistentele au pregătit-o şi când a ridicat capul să salute medicul, să vadă şi ea pe cine va ţine minte toată viaţa, surpriză: un medic înalt, masiv şi negru precum ciocolata neagră i-a zâmbit alb dintre picioare. Unde să mai fugă? A boscorodit-o bine pe doctoriţa ei şi a rămas aşa, cum rămâi când ai dilataţie de aproape zece centimetri şi contracţii dese. La maternitatea din oraşul ei nu existau, din câte ştia ea, medici negri precum ciocolata neagră, deci nu se punea problema unei naşteri interrasiale, dar în această fază a vieţii ei nu se simţea în stare să cunoască oameni noi. Întoarsă acasă, s-a aşezat la calculator, a deschis mail-ul şi s-a apucat să scrie: poimâine nasc, m-a programat doctoriţa, că e de gardă. A ales să scrie, era mai uşor decât să privească în ochi şi să spună. 4 august, a fulgerat-o dintr-o dată timpul. Era 4 august, doar că el, timpul, trecuse şi măturase. Nu măturase bine, lăsase în urmă frânturi de deziluzii, aşa cum lasă viaţa când n-o mai ştii îmbrăţişa. Mai bine nu-şi amintea, putea să fie o zi ca oricare alta: nu 4 august, ci ziua de cu două zile înainte de a da naştere celui de-al doilea copil al ei. Oftă scriind în mail: ştii, e 4 august, trimise mail-ul fără să se semneze şi plânse restul zilei cu câteva mici pauze.

Braşov, cu şapte ani în urmă, ieri

S-a ridicat din pat nedormită, secată de lacrimi şi s-a dus la muncă. Trebuia să calculeze salariile oamenilor, altfel riscau să rămână necalculate, având în vedere că ea era programată pentru naştere şi nu putea lipsi de la naşterea propriului ei copil, nu se cădea. Mai ales că îşi pusese toată speranţa că naşterea asta va suda la loc, va şterge cu buretele şi va arunca praf de stele peste căsnicia ei ruptă cu două luni în urmă, într-o zi de vineri, 13. Aşadar, calculase salariile într-o stare de spirit întunecată, apoi porni spre casă, luându-şi copilul de la părinţii ei care nu ştiau şi nu aveau de ce să ştie prin ce trecea ea, de vreme ce, oricum, lucrurile aveau să se rezolve. Plutise restul zilei între o vagă senzaţie de fericire că a doua zi avea să-şi ţină în braţe copilul din pântec şi o cruntă nevoie de a fi liniştită că totul va fi bine. Spre seară, prietena ei a trecut scurt prin faţa blocului să-i lase un aparat foto, pe care l-a testat făcându-i câteva poze copilului. Mai târziu a constatat că şi copilul îi făcuse ei câteva poze, ca să nu uite cum îi curgeau lacrimile şiroaie, cât de aiurea era tunsă şi cât de bătrână şi debusolată se simţea. După şedinţa foto şi-a mai verificat o dată bagajul făcut cu vreo două săptămâni înainte, zâmbi când îşi aminti cum plecase la prima naştere cu petul de Coca-Cola la doi litri jumate după ea, îşi băgă petul de Tuşnad verde la doi litri şi aparatul foto şi se gândi cu groază că, probabil, va merge singură la maternitate a doua zi dimineaţă, din moment ce nu avea cine să o ducă. Îşi aminti hurducăiala din taxi de la prima naştere, când mergeau spre maternitate pe piatra cubică de pe Mureşenilor, iar ea avea contracţii şi îi era rău. Atunci avusese cine să o ţină în braţe. Acum nu îi va fi rău şi nici contracţii nu va avea.

Braşov, cu şapte ani în urmă, azi

S-a ridicat din pat nedormită, secată de lacrimi şi s-a îmbrăcat. Între timp a fost înştiinţată scurt că va fi dusă cu maşina şi i-a mai venit inima la loc. Îmbrăcă şi copilul, să nu rămână singur în casă, şi porniră spre maternitate. Odată ajunşi la poartă, maşina opri, ea coborî relativ veselă, aşteptând să-şi primească bagajul din portbagaj, apoi rămase înmărmurită, cu bagajul în mână, privind maşina care se îndepărta ireal, nelăsându-i timp nici să-şi ia la revedere de la copil. Se întoarse strivită şi intră pe poarta mare a maternităţii. Doctoriţa apăru în scurt timp, o controlă, îi dădu ceva şi o trimise să-şi facă internarea. Vedea totul ca prin ceaţă. Se internă, îşi puse cămaşa urâtă şi apretată şi se aşeză pe una din băncile de fier forjat şi lemn din hol. Gravide însoţite de bărbaţii lor intrau pe uşa mare a maternităţii, se îndreptau spre recepţie, intrau în cabinetul medicului de gardă, apoi în cabinetul unde se făceau internările şi reveneau, în cămăşi urâte şi apretate, la bărbaţii lor care le aşteptau ca să le ţină în braţe şi să le mângâie până când aveau să fie încolonate şi duse spre sala de naşteri. Erau vreo cinci, cu ea cu tot. Le programase doctoriţa pe toate, pentru că era de gardă. Una dintre ele, cu părul roşu, lung, proaspăt făcut permanent şi unghii cu gel pictate şi îmbrobonţate şi la mâini, şi la picioare, a întrebat de medicul anestezist. Vorbea strident, era ţanţoşă şi pietricelele de pe unghii îi sclipeau antitetic cu locul şi chiar şi cu timpul. A dispărut din câmpul ei vizual şi auditiv odată cu distribuirea în paturile din sala de naşteri, unde moaşa, o femeie de vreo cincizeci de ani vorbăreaţă şi glumeaţă, a mai scos-o din ale ei. Câteva ore s-a simţit ca la teatru. Actorii – femei gravide gemând surd, ţigănci gravide urlând şi blestemând şi medici în albastru certând, dând indicaţii sau râzând. O femeie i-a povestit, printre gemete, că are contracţii de trei zile, că dimineaţa o aduc în sala de naşteri şi seara o duc înapoi în salon şi că nu mai suportă să vadă femei care vin, nasc şi pleacă în câteva ore. I s-a făcut milă de ea. O ţigancă îşi urla durerea mergând repede, dus-întors, în spaţiul dintre două paturi. Doi medici, bărbaţi, râdeau tare. Moaşa venea din când în când la ea, îi verifica perfuzia, tensiunea şi ce mai avea de verificat, glumea şi pleca. Doctoriţa ei venea şi pleca, astfel că, atunci când era gata să nască, tocmai plecase şi se hotărâse să nu mai răspundă la telefon. Dar moaşa, deşi nu mai glumea şi devenise cam agitată, luase problema în propriile mâini şi o mutase din pat pe masa de naşteri. Doctoriţa apăru de nicăieri, iar moaşei i se lumină faţa. Măcar nu trebuia să nască cu unul dintre cei doi medici care râseseră tot timpul de ţigăncile gălăgioase.

Braşov, cu şapte ani în urmă, ora cincisprezece şi cincisprezece minute

Ochişorii puţin umflaţi ai bebeluşului erau tulburi şi mânuţele i se mişcau nesigur când i l-au pus în braţe, imediat după ce a venit pe lume, încă acoperit de mâzga albicioasă în care locuise până atunci. Era cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată. Al doilea cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată, la egalitate cu primul cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată. Oricum, avea senzaţia că a mai născut o dată acelaşi copil. Îl sărută blând pe capul ud şi un tremur necontrolat puse stăpânire pe ea. Şi tremură aşa vreo două ore, până i se făcu rău. O ţigancă strigă din patul alăturat la o asistentă: doamna, doamna, adă ceva că vomită. Prea târziu, o infirmieră a adus, nemulţumită, mopul. Viaţa avea să continue şi să fie frumoasă. Nu poţi avea totul, deşi „totul” pentru ea erau cele două vieţi perfecte pe care le zămislise din imperfecţiunea ei.

Mai târziu, în salonul de două persoane în care fusese cazată, avea să afle în detaliu viaţa dezlânată a gravidei cu părul roşu şi cu unghii cu gel, care mai avea un băieţel acasă, născuse o fetiţă şi locuia într-un apartament mic, cu încă două familii. Trase aer adânc în piept şi se simţi, dintr-o dată, liberă. Şi, oarecum, fericită.

Braşov, azi, 6 aregust 2015

La mulţi ani!

Anunțuri

Un gând despre „Timp-răstimp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s