Băţul

Deoarece selfie stick-ul mi se pare cea mai penibilă invenţie a zilelor noastre, o să mă opresc un pic asupra lui.

Într-o bună zi, omul, această fiinţă raţională, şi-a dat seama că, datorită evoluţiei, braţele i s-au scurtat prea mult şi cum selfie-ul este parte integrantă a vieţii, s-a pus pe inventat o prelungire firească a acestora. Păi nu mai bine rămâneam noi maimuţe, să ne iasă selfie-ul fără aditivi? Aşa, e ca şi când ţi-ai face poză cu coada de mătură, extensibilă şi nichelată, e adevărat, dar, totuşi, coadă de mătură. Cu buton. Nu era suficient că te speriai pe stradă de fătuce îngrămădite prin tufişuri, cu boticul bosumflat, privirea galesă şi telefonul împins o lungime întreagă de braţ în faţă! Acum ai şansa să te sperii de câte un băţ ieşit intempestiv la câte un colţ de stradă, dând posesorului posibilitatea unui cadru larg, în care să încapă cu totul el, familia lui, prietenii lui, spaţiul în care se află şi, cel mai important, bucata de băţ. Deoarece stick-ul poate fi ţinut astfel încât să nu se vadă în poză, am ajuns chiar în momentul ăsta la concluzia că degeaba deţii o asemenea tehnologie de ultimă oră, dacă lumea nu ştie. De aceea, pozele făcute cu telefonu’-nfipt în băţ trebuie abordate de undeva de sus, astfel ca între braţul artistului şi stick să existe un unghi de aproximativ 130°. Geometrie! De asemenea, tot în momentul ăsta, documentându-mă intens despre ceea ce ştie, ce poate şi ce aspiraţii are scula, pardon, gadget-ul, am descoperit că unele se pot întinde 100 de metri. Cool! Nu erau suficiente lesele alea de se întind dintr-un capăt în altul al trotuarului, de-a lungul, de-a latul ori de-a curmezişul, ca să aibă câinele libertate de mişcare, subţiratice şi, practic, invizibile, peste care, dacă totuşi le vezi, trebuie să sari ca la elastic când erai mică, iar dacă nu, asta e, nu-ţi mai faci selfie până nu-ţi trece julitura de la nasul în care tocmai ai căzut sub privirea indignată a ţinătorului de lesă! Nu! A trebuit inventat şi ceva gros, tare, lung, pe care să-l vezi şi la care să te opreşti ca la barieră.

Nu vreau să fiu ipocrită, am mai cedat şi eu câte unui selfie în câte un moment de slăbiciune în care mă simţeam frumuşică. De unele am fost, chiar, atât de mândră, încât le-am făcut poze de profil. Îmi place să fac poze, dacă am la ce, nu am nimic împotriva tehnologiei, dar am ceva împotriva penibilului, a faptului că dacă şi-a luat Marycik selfie stick, trebuie să-mi iau şi eu două şi, în general, am ceva împotriva faptului că poza în oglindă a fost înlocuită, în mod barbar, de acest obiect rece şi impersonal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s