Empatie

fata-cameleon era când verde,
când galbenă,
când vișinie,
când albastră,
după cum era
sufletul
pe care se așeza.
într-o dimineață,
se așeză,
din greșală,
pe o frunză verde și
nu mică îi fu mirarea
când constată că era
ruginie.
aproape că îi veni
să creadă
că nu mai era o fată-cameleon
și că în sufletul ei era
toamnă.
dar frunza tremură într-o adiere de vânt
și pluti,
resemnată,
spre pământ.

fata-cameleon era când roșie,
când albă,
când maro,
când mov,
după cum era
sufletul
pe care se așeza.
într-o dimineață,
se așeză,
din greșală,
pe soare și
nu mică îi fu mirarea
când constată că era
brăzdată de fulgere.
aproape că îi veni
să creadă
că nu mai era o fată-cameleon
și că în sufletul ei era
furtună.
dar soarele își ascunse razele după un nor negru
și stătu acolo,
bosumflat,
trei zile.

fata-cameleon era când roz,
când gri,
când violet,
când oranj,
după cum era
sufletul
pe care se așeza.
într-o dimineață,
se așeză,
din greșală,
pe un om fericit și
nu mică îi fu mirarea
când constată că îi venea
să plângă.
aproape că îi veni
să creadă
că nu mai era o fată-cameleon
și că în sufletul ei era
tristețe.
dar omul își îndesă durerea în buzunarul de la piept
și râse,
netulburat,
mai departe.

Anunțuri

2 gânduri despre „Empatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s