Neorânduirea firească a gândurilor

img_20161227_153303_729.jpg

Liniștea, acest dezechilibru instabil al orânduirii nefirești a gândurilor, se abătuse aproape dezlănțuită prin casele incerte ale inimilor. Doar începuturile și sfârșiturile de lume o știau, inimile nu auziseră nimic despre ea. O simțiseră mai întâi ca pe un curent de aer și se înfioraseră, apoi își culcaseră capul pe umărul ei moale și ațipiseră. Așa fac mereu inimile când sunt năpădite de dezechilibre. Noroc că liniștea, acest dezechilibru instabil al orânduirii nefirești a gândurilor, poate rămâne în perfectă armonie cu ea însăși pe durata acestor distrageri de atenție. După un timp, inimile își revin și se aruncă la loc, în haos. Iar haosul, se știe, este echilibrul dinamic al neorânduirii firești a gândurilor. Nu are nimic de-a face cu inimile.

Anunțuri

9 gânduri despre „Neorânduirea firească a gândurilor

  1. M-ai spart din prima fraza. Dezechilibru, instabil si nefiresc, adica numai termeni pe dos de-a trebuit sa gindesc, la 4 dimineata, ca sa-mi dau seama de sensul frazei.
    Deci, daca linistea e un dezechilibru instabil, se cheama ca tambalaul este echilibrul stabil. Zau? Pina aici am inteles, desi nu-s convins. Mai departe. Al orinduirii nefiresti. Exista o orinduire fireasca a gindurilor? Care e aia, ca la mine se bulucesc mai tot timpul. Ba mai mult, nici n-as putea spune care ar trebui sa le fie ordinea, asa cum zici, fireasca.
    In concluzie, ceea ce spui e ca, in general si in mod normal, vacarmul este un echilibru stabil al orinduirii firesti a gindurilor. Right? Right! E posibil? Poate, dar nu in ceea ce ma priveste. Daca e sa ma analizez, ajung la concluzia ca linistea ar fi acel echilibru stabil in care-mi pot orindui gindurile. Right? Right! 😆
    Si tot in prima fraza, ca n-am terminat-o 😉 zici ca linistea se abatuse dezlantuita prin casele inimii. Nu stiu tu, dar eu n-as asocia linistea cu dezlantuirea. Mi se pare ca sunt doi termeni diametrali opusi si care contrasteaza puternic. Liniste apatica, poate, dar dezlantuita nu-mi suna bine.
    De rest nu ma mai ocup ca si asa am facut un efort mult peste puterile creierasului meu, inca, adormit. 😆
    Bine-ai revenit si La multi ani, ca nu mai stiu daca ne-am spus pe anul asta!

    Apreciază

    1. Aici este vorba despre cum, după două săptămâni întregi de liniște cu care nu prea sunt obișnuită, m-am întors la locul meu, în haos :). Bineînțeles că exagerez un pic și că ordinea firească a gândurilor e dezordinea, dar e o zi grea pentru mine azi 😀
      Și da, că era să uit, liniștea poate fi dezlănțuită. Eu, de obicei, o țin departe, că Doamne ferește să fiu liniștită :D, așa că atunci când îi dau drumul în casă, se dezlănțuie.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Pare că nimic nu are de-a face cu inimile. Poate doar momentul ăla dintre două linişti bine orânduite-n haos.

    Chiar aseară am venit pe blogul tău să caut un semn, dar eram pe telefon şi scriu greu. Urma să te întreb dacă eşti bine.
    Poza e de la Castelul de lut?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s