A treia zi de primăvară

A treia zi de primăvară a venit spre sfârșitul lui februarie și a durut. A venit cu tot cu cerul albastru-închis al celei de-a doua și a zâmbit. A și cântat cu trilurile păsărilor ălora care cântă pe întuneric, la crăpatul de ziuă. Apoi a început să doară încet, surd. Am suportat-o pe drum, am ignorat-o când am simțit-o cum îmi picură dor cu pipeta în ochi, ba m-am făcut și că n-o văd când a trecut strada deodată cu mine, sărind pe fiecare dungă a zebrei și strigând „ahoe!”. Ahoe! Apoi, când am văzut că se face floare mică și albă la colț de stradă, n-am mai putut. Băi, dimineațo, i-am spus, băi, zi de primăvară, i-am spus, până și pisica neagră cu zgardă roșie și clopoțel albastru la gât a revenit la geamul ei, deși credeam că a murit, n-am mai văzut-o de iarna trecută, și tu? Așa vii?! A tăcut, evident, pentru că zilele de primăvară nu vorbesc niciodată, doar sunt. Darămite diminețile. Recunosc, am mințit când am zis că a strigat „ahoe!”, dar sunt convinsă că dacă ar fi vorbit, asta ar fi spus la cum sărea ca năuca. Dar eu nu i-am luat în seamă tăcerea fățarnică și am continuat: băi, primăvaro, i-am spus, băi, dimineațo, te iubesc nepus, tu m-ai născut, ții minte? Și acum ce faci? Îmi târâi sufletul prin noroi în fiecare an, în fiecare an, și râzi, că ești veselă, ești frumoasă, nu-ți pasă. Vii cu cerul tău albastru-închis, cu aerul tău, cu mugurii tăi; vii până și cu pisici la geam, că știi că-mi plac, știi că nu-s în stare să nu râd cu gura până la urechi când le văd, dar uiți lucrul cel mai important. A făcut ochii mari și a sărit gardul pe lângă care treceam, cică s-a ascuns, păcat că gardul era din plasă. Am lăsat-o, dar data viitoare când o s-o văd, o să-i spun. 

Știu că și tu mă iubești pe mine! i-am mai strigat, cotind spre stânga, unde iarna își dădea duhul lungită pe asfalt. Primăvara stătea nemișcată, urmărindu-mă speriată cu privirea. Intenționat uită lucrul cel mai important. Ahoe!

Anunțuri

17 gânduri despre „A treia zi de primăvară

  1. Bine-a facut ca s-a ascuns. O fi ea iarna intinsa pe asfalt, dar inca mai rasufla. Si la noi e primavara pina pe duminica. Atunci se intoarce iarna din concediu si sa vezi prapad cind o vedea ca pomii si-au permis sa-nmugureasca 😉
    Mi-a placut intilnirea ta cu primavara 😉

    Apreciază

  2. Îți doresc cît mai multe și frumoase primăveri de-acum înainte. Mulțam frumos pentru vizitarea blogului meu. Nu cunosc vîrsta ta, dar așa țin eu minte că se spunea mai demult despre oamenii tineri: are atîtea(număr de) primăveri. Trecînd anii, am înțeles că greul pentru cei un pic mai vîrstnici, cei ca mine vreau să spun, este să treacă peste primăveri. Trupul le suportă mai greu, de parcă îi doare fiecare mugur care irupe…Azi a fost 24 februarie, am ieșit afară și am observat că termometrul stradal arăta 17 grade la umbră. La întoarcere mă simțeam exact ca într-o zi de vară (aerul, culoarea soarelui, etc.), nu chiar la amiază, ci pe inserat. A fost din nou foarte greu pentru mine timp de două zile, dar dacă așa a vrut Dumnezeu… Mai avem de îndurat idele lui Marte și zilele crudului April, după cum spune un poet bine cunoscut.
    Apoi a început să doară încet, surd, scrii tu. Da, și pentru mine e greu…Dar să nu uităm că primăvara asta totuși…este doar o copie, cum spunea Topârceanu. Primăvara este frumoasă dacă ne gîndim cît de mult se bucură copiii. Chiar dacă ne tîrîrie sulfetul prin noroi, e frumoasă și veselă cum spui și tu. Cît mai multe primăveri!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc la fel!
      Recunosc, nu m-am gândit niciodată că asta poate fi explicația numărului de primăveri, deși de câțiva ani le tot simt, dar are sens. Cu toate neajunsurile ei, însă, primăvara este frumoasă, poate cea mai frumoasă. Îmi aduc aminte că anul trecut, tot așa prinsă în începutul de primăvară, ziceam că anotimpul ăsta e nebun şi capricios ca o Babă Dochia care are prea multe pe suflet şi le dă jos una câte una – le plânge, aşa le plânge ea.
      Îți doresc o primăvară blândă, în care să scrii – am descoperit la tine un stil care îmi place foarte mult, am citit și o bună parte din cărticica cu haiku-uri. Frumos tare!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Cum ar fi posibil sa nu te iubeasca primavara si tu pe ea? Primavara adora copiii si florile. Atât copiii cât si florile sunt bucuriile începutului de viata,frumusete,bucurie,culoare si fericire,un superb simbol al metamorfozei (re)nasterii… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nu ştiu care-i lucrul cel mai important dar ce i-ai spus tu dimineţii şi primăverii şi dimineţii de primăvară şi tuturor celor trei la un loc, m-a răcorit puţin că prea le-aş fi spus-o şi eu dar nu am reuşit.
    A treia zi din primăvara calendaristică te-a născut? Sau din cea care umblă de vreo trei zile pe-afară?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s