mărțișor

am rămas nemișcată pe marginea gândului,
privind gol spre cerul plin de stele,
prin geamul închis în urma viselor
ce s-au simțit dintr-o dată obsolete,
au luat somnul de mână
și duse au fost.
inima-mi zvâcnea sec,
a caier în așteptarea fusului
sau a nimic în așteptarea totului,
nici ea nu știa exact.
gemea surd, zvâcnea sec, gemea surd, zvâcnea sec.
am deschis geamul și am început să torc încet,
așteptând visele să se întoarcă.
speram că se vor întoarce,
doar nu erau să rămână pentru totdeauna
singure.
când mi-am plecat privirea spre firul ce-l torceam,
am văzut că era roșu ca focul
sau ca inima din care era tras.
aș fi putut să jur că sunt o damă de pică,
după culoarea gândurilor,
dar uneori aparențele înșală,
așa că am tors în continuare,
oricum nu aveam altceva de făcut.
spre dimineață,
când ziua a intrat albastră în cameră,
prin geamul deschis,
am împletit firul roșu cu noaptea albă
care tocmai se terminase.
aș fi putut să jur că nopțile albe sunt tot negre,
după culoarea lacrimilor,
dar uneori aparențele înșală,
așa că am făcut cel mai frumos șnur
roșu-alb sau alb-roșu,
în nici un caz negru
și ți l-am trimis cu un nor mic și alb,
(zicea că are drum încolo),
să ți-l pui în piept,
neapărat în dreptul inimii-
mărțișor.
p.s. ai mare grijă să nu te înțepi,
ca nu cumva inima ta să se împletească
iar
cu a mea.

Anunțuri

12 gânduri despre „mărțișor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s