Îngropăciune

Aș întreba-o ești bine?, dar știu că îmi va răspunde da, vom face un pic de conversație pe care o vom lăsa, apoi, în aer, iar eu nu vreau să fac conversație, întotdeauna am urât conveniențele, eu vreau doar să știu dacă e bine. De câte ori mă gândesc la ea, o văd tristă, înfășurată în așteptarea ei interminabilă, în visul ei aproape atins și îmi vine să mă dau un pas înapoi. Cred că asta am și făcut. Nu cred că am știut vreodată să-i fiu prietenă, nu cred că am înțeles-o cu adevărat, m-am concentrat mereu pe ce nu-mi dă, nu pe ce aș putea să-i dau eu, iar timpul a început să acopere tot ce a fost, precum pământul reavăn sicriul cu capacul bătut în cuie. Să nu mai iasă și să nu mai intre nimic, nici măcar un dor.

Anunțuri

3 gânduri despre „Îngropăciune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s