Câte nopți fără lună?

Chiar trei. De ce trei? Pentru că o noapte, pur și simplu, nu e de ajuns. Dovada, mai jos, cu jumătatea mea de inimă. Cealaltă jumătate de inimă o pui tu, cititorule, pe principiul jumătate tuuuuu, jumătate eeeeeeu, tananananana împreună mereeeeeu… Da? Și ar fi drăguț din partea ta dacă ai lăsa și un semn că ai citit, știu eu, o urmă de gem în locul unde pui degetul să dai pagina, stropi de cafea pe unde te-a bușit râsul, bălți de lacrimi pe unde ai plâns, de-astea. (Urmele nu-i musai să fie de gem, poa’ să fie și de slană cu ceapă, nu mă deranjează, doar e cartea ta). Aștept.

Lăsând introducerea la o parte, această carte s-a născut din cauza faptului că am scris-o și cuprinde opt povestiri cel puțin dubioase, cu vagi sau mai puțin vagi elemente autobiografice, cu reale sau mai puțin reale temeri de-ale mele, cu mai mult sau mai puțin umor și voie bună, unele de-a dreptul deprimante.

Personajele sunt, de obicei, singuratice, motiv pentru care cartea asta nu vrea să facă poze singură. Îi ajunge singurătatea din interior. Pe coperta 1, după cum se poate observa, aveți câte un ceainic pentru fiecare noapte, să nu vă deshidratați plângând. Pe coperta 4 e doar întuneric, că, în general, așa e noaptea, mai ales când nu e lună. Printre pagini, pe lângă șoc, groază și stalkereală, avem și tabieturi.

Tot ce vă pot spune despre aceste nopți, e că prima e misterioasă, a doua e copilăroasă, iar a treia ajunge să fie chiar sinistră. Departe de mine gândul de a vă spune că personajul meu favorit din cartea asta e Ida, că atunci când voi avea șaizeci de ani chiar voi avea o nepoată numită Eleonora (sau un nepot numit Eleonor, cum ne-o fi norocul) sau că Țara Semințelor, aia de unde vin copiii, chiar există. Departe de mine și gândul de a vă spune că în prima noapte, timp de zece zile, e o beznă totală (da, o noapte poate avea chiar și zece zile) sau că soarele care apune nu e doar un soare care apune. Departe de mine pânditul cuvintelor perfecte. Departe de mine țopăitul șotronului după ora zece seara (sau dimineața).

Departe de mine și gândul că veți citi această carte, dar, dacă totuși veți dori să o faceți, o găsiți în meniu (parcă aș fi restaurant) și o puteți achiziționa de aici și de aici.