Mărturisiri

#metoo
mă lasă cu brațele atârnând pe lângă corp,
cu ochii larg deschiși,
cu dinții încleștați,
cu răsuflarea tăiată
la amintirea pantalonilor de trening cu dungi roșii,
pe care nu i-am mai purtat niciodată,
cu urletul meu și râsul copiilor mai mici în urechi,
cu fuga agresorului și groaza din ochii Mirelei,
cu neputință
și cu ciudă.
(aveam 12 ani)

#metoo
mă lasă cu brațele atârnând pe lângă corp,
cu ochii larg deschiși,
cu dinții încleștați,
cu răsuflarea tăiată
la amintirea scrisorii puse pe ascuns în dulap,
s-o găsească ai mei,
cu mirosul profului în nas
și groaza cu care am așteptat următoarea oră de mate,
cu neputință
și cu ciudă.
(aveam 16 ani)

atât

Anunțuri

Octombrie în toi

Era o toamnă blândă, octombrie în toi,
În toată lumea, parcă, mai rămăsesem noi
Și ceva frunze prinse în dansul de apoi.
Era o toamnă caldă, parcă era-ntr-o joi.

O salcie și-o doamnă ce semănau leit
(Doar că în capul doamnei nu te urcai voit)
Stăteau de strajă, sure, ca stânca de granit,
Și pe aleea-ngustă se circula grăbit.

Bătrâna doamnă bună ne-ntâmpina zâmbind,
În salcie, trei vrăbii se învrăjbeau, hulind,
– Octombrie e încă frumos în ăst oraș!
Și salcia își plânse o frunză de necaz.

Toți tații din vecini făceau în beci festin
Cu struguri negri-n teasc, cu râsete și vin;
Nevestele, prin case, purtau discuții lungi
Despre copii, situații, dulcețuri, fuste-n dungi.

Copii eram doar noi și-ncă vreo doi mai mici,
Ce căutau în toamnă vara ca un arici
Cu țepii scoși de-acum, cu ceață și cu fum.
Din salcie, un dor mi se va face scrum.

Demon

img_20171013_085220_596938190085.jpg
Era o vreme când eram un demon obișnuit. Demonizam tot ce apucam, fără pretenții și fără obligații. Ziua, noaptea, oricând simțeam nevoia. Mă strecuram cu ușurință în visele oamenilor, râdeam bezmetic când tresăreau în somn, le mutam mobilele prin casă, îi făceam să audă pași și uși trântite, căutam împreună cu ei, în creierii nopții, intruși inexistenți, iar ziua, după ce toți ceilalți demoni fugeau în vârful copitelor la ivirea zorilor, sfioși ca fetele mari în noaptea nunții, cu mâinile acoperindu-și ochii și izbindu-se înspăimântați unii de alții, mai demonizam câte ceva doar așa, de plăcere. Nu-mi era teamă de nimic.
Într-o dimineață, cum stăteam eu așa, lângă un copac, și așteptam să se termine forfota celorlalți, o frunză s-a desprins și a plutit, galbenă, spre pământ. Chiar lângă mine. Era într-o vineri. 13. Am văzut-o mai întâi cu coada ochiului. M-am întors spre ea gândindu-mă că nu e interzis să demonizezi frunze în zorii zilei, fie ele și galbene, dar când să-mi revărs răutatea asupra ei, m-a apucat o duioșie de am rămas pe loc fără cea mai vagă dorință de a mai demoniza, vreodată, ceva. Am privit-o înmărmurit cum plutea, dansând, spre pământ. Încovoiată, ca și cum ar fi vrut să se cuprindă în brațe, să se salveze. Cu margini zimțat-dantelate și nervuri ruginii. Galbenă. Delicată. Și atât de singură. A durat cinci, maxim șase secunde până s-a așezat între celelalte frunze deja căzute. Când mi-am revenit, ceva mi se scurgea din ochi. Ceva cald. Se târa de-a lungul obrajilor în jos, iar în piept aveam un vortex. Mi-era frig. Am închis ochii și am rămas așa. Au trecut câteva veacuri de-atunci.

(In)compatibilitate

violeta
și tanti mariana
fac concurs;
sunt mândre de detaliile,
unele dintre ele aproape
intime,
pe care le cunosc
despre un accident rutier petrecut zilele trecute,
în care s-au pierdut
vieți.
violeta
și tanti mariana
vorbesc de parcă și-ar împărtăși una alteia
o rețetă
(atenție, urmează conținut cu caracter inadecvat,
pe care, totuși, nu-l voi reproduce aici)
de prăjitură,
asezonată cu tragicul și imposibilul
situației
incompatibile cu viața
celor rămași.
violeta
și tanti mariana,
însă,
sunt compatibile între ele:
până la urmă, ce ți-e și viața asta,
dacă nu un șir de (in)compatibilități.

Patină

wp-image--1699955192

honey,
după spusele și scrisele
experților,
iubirea noastră e pe cale
să expire.
ne cumpărăm
alta
sau o păstrăm
pe asta?
dacă ne cumpărăm
alta,
va mirosi a nou
în toată casa,
iar noi vom fi
ce am mai fost;
dacă o păstrăm
pe asta,
trebuie să ținem cont
de faptul
că în curând va prinde
patină
și va fi mai
frumoasă
ca oricând.
crezi că vom putea trece peste acest
inconvenient?