#5 (Vasi)

https://potecidedor.wordpress.com/2017/06/13/da-mi-e-rusine/

Anunțuri

#2

Încă unul care s-a dus şi nu s-a mai întors. Text, zic:

„Sângele îmi mângâie şoldurile şi coapsele. Curge senin. Roşu aprins, împletindu-mi o frumoasă broderie pe picioare.

Sleită, am picat pe podea. Nu era nimic. Nu era nimic. Mi-am amintit cum te-am visat ultima oară.

M-ai întrebat ce am sub coaste.

Te am pe tine. Te am pe tine.”

Junghiul

#1

Ţi s-a întâmplat vreodată să citeşti ceva care să ţi se prindă de suflet şi să nu mai vrei să dai înapoi cui a scris? Să zici pui-pui, cuvintele mele şi să le pui frumos în buzunar, să le ai mereu la îndemână? Pe astea, de obicei, le postez pe Facebook-ul meu, să le vadă şi alţii, să ştie şi ei, dar ar trebui să-mi fac o colecţie, precum cea de timbre sau de ambalaje de gumă de când eram mică, să nu le uit, pentru că ce te atinge la un moment dat, e aşa cum eşti tu în momentul ăla. Şi de ce să îţi uiţi momentele? Textul ăsta pe care l-am citit azi, cu rimelul înmuiat în două lacrimi mari şi matinale, e exact cum mă simt eu azi. Nu neapărat pe dinafară sau, poate, nici pe dinăuntru complet, dar undeva, în neştiuturile mele necuprinse. Aşa că îmi voi începe colecţia:

https://flaviusobeada.wordpress.com/2015/05/10/un-sac-de-timp/