Mărturisiri

#metoo
mă lasă cu brațele atârnând pe lângă corp,
cu ochii larg deschiși,
cu dinții încleștați,
cu răsuflarea tăiată
la amintirea pantalonilor de trening cu dungi roșii,
pe care nu i-am mai purtat niciodată,
cu urletul meu și râsul copiilor mai mici în urechi,
cu fuga agresorului și groaza din ochii Mirelei,
cu neputință
și cu ciudă.
(aveam 12 ani)

#metoo
mă lasă cu brațele atârnând pe lângă corp,
cu ochii larg deschiși,
cu dinții încleștați,
cu răsuflarea tăiată
la amintirea scrisorii puse pe ascuns în dulap,
s-o găsească ai mei,
cu mirosul profului în nas
și groaza cu care am așteptat următoarea oră de mate,
cu neputință
și cu ciudă.
(aveam 16 ani)

atât

Anunțuri

Octombrie în toi

Era o toamnă blândă, octombrie în toi,
În toată lumea, parcă, mai rămăsesem noi
Și ceva frunze prinse în dansul de apoi.
Era o toamnă caldă, parcă era-ntr-o joi.

O salcie și-o doamnă ce semănau leit
(Doar că în capul doamnei nu te urcai voit)
Stăteau de strajă, sure, ca stânca de granit,
Și pe aleea-ngustă se circula grăbit.

Bătrâna doamnă bună ne-ntâmpina zâmbind,
În salcie, trei vrăbii se învrăjbeau, hulind,
– Octombrie e încă frumos în ăst oraș!
Și salcia își plânse o frunză de necaz.

Toți tații din vecini făceau în beci festin
Cu struguri negri-n teasc, cu râsete și vin;
Nevestele, prin case, purtau discuții lungi
Despre copii, situații, dulcețuri, fuste-n dungi.

Copii eram doar noi și-ncă vreo doi mai mici,
Ce căutau în toamnă vara ca un arici
Cu țepii scoși de-acum, cu ceață și cu fum.
Din salcie, un dor mi se va face scrum.

(In)compatibilitate

violeta
și tanti mariana
fac concurs;
sunt mândre de detaliile,
unele dintre ele aproape
intime,
pe care le cunosc
despre un accident rutier petrecut zilele trecute,
în care s-au pierdut
vieți.
violeta
și tanti mariana
vorbesc de parcă și-ar împărtăși una alteia
o rețetă
(atenție, urmează conținut cu caracter inadecvat,
pe care, totuși, nu-l voi reproduce aici)
de prăjitură,
asezonată cu tragicul și imposibilul
situației
incompatibile cu viața
celor rămași.
violeta
și tanti mariana,
însă,
sunt compatibile între ele:
până la urmă, ce ți-e și viața asta,
dacă nu un șir de (in)compatibilități.

Patină

wp-image--1699955192

honey,
după spusele și scrisele
experților,
iubirea noastră e pe cale
să expire.
ne cumpărăm
alta
sau o păstrăm
pe asta?
dacă ne cumpărăm
alta,
va mirosi a nou
în toată casa,
iar noi vom fi
ce am mai fost;
dacă o păstrăm
pe asta,
trebuie să ținem cont
de faptul
că în curând va prinde
patină
și va fi mai
frumoasă
ca oricând.
crezi că vom putea trece peste acest
inconvenient?

10+

wp-image-938190085

– e o poezie de copil!
a spus cineva,
întinzându-mi un omuleț-sarma ce executa,
cu ochii închiși și tumefiați,
cele mai dubioase strâmbături și orăcăieli,
apoi s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat în cea mai pură formă de iubire
cunoscută de om,
m-a luat de deget,
a râs
și m-a făcut să mă simt
acasă.

– altă dată să nu mă mai mănânci!
a spus copilul,
privind o poză cu un omuleț-sarma ce-mi aterizase
din țara omuleților-sarma,
fix în mijlocul inimii,
apoi s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat în cel mai iscusit delfin, cavaler și căluț de mare
cunoscut de om,
m-a luat de mână,
a râs
și mi-a arătat esența
tuturor lucrurilor.

– diiiii, căluții mei!
a strigat băiatul,
desenând soare pe cerul sub care nu se mai vedea nimic
în afară de o durere deasă
și un căruț roz,
apoi s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat în cel mai desăvârșit înger pământean
cunoscut de om,
m-a luat de mână,
a râs
și m-a trecut podul
ăla rupt.

– mie îmi place cu voi aici!
a spus adolescentul,
mai dezlegând un nod gordian,
din funia plină de noduri gordiene
ce-o port cunună,
apoi nu s-a mai dat de trei ori peste cap
și nu s-a mai transformat în nimic
cunoscut de om,
ci doar m-a luat de mână,
a râs
și m-a întrebat
– ce făceai acum (șaptespre)zece ani?

(te ador, copile, și îți urez, alături de tradiționalele Numai Daniel și Numai Fuma, Numai Fericire!)

wp-image-1159753766